Volumul reprezinta o selectie de 415 scrisori si fragmente de scrisori din corespondenta mult mai ampla a lui Vincent van Gogh (1853–1890) cu fratele sau mai mic Theo (1857–1891) si acopera un rastimp de 18 ani, din august 1872 pana in iulie 1890, cand pictorul s-a sinucis. Rezulta din scrisori ca Theo a avut intotdeauna o incredere nezdruncinata in calitatile de pictor si desenator ale fratelui sau si, cel putin in ultimii zece ani de viata, in care Vincent s-a ocupat exclusiv de pictura, i-a trimis bani in mod constant, in diverse locuri unde acesta s-a stabilit pentru rastimpuri mai lungi sau mai scurte, inclusiv in casa parinteasca. Toate cheltuielile artistului legate de locuinta, de mobilier, de imbracaminte, de mancare si bautura (din ce in ce mai multa, se pare), de culori si panze pentru pictura, iar, mai tarziu, cand Vincent s-a imbolnavit de nervi, de tratamentele urmate in mai multe sanatorii  toate au fost suportate de Theo, care, intre timp, aduna picturile si desenele trimise de fratele sau si se straduia sa i le vanda. Chiar daca un singur tablou al lui Vincent a fost vandut in timpul vietii sale, Theo van Gogh a fost acela care a salvat opera unui mare artist de la irosire, salvandu-se si pe sine dintr-un probabil anonimat. Cititi un fragment din acest volum pe Liternet.